Dragii mei parinti,

Ma doare neputinta de nu a putea da timpul inapoi chiar si pentru o scurta perioada,ca nu mai pot sa va pun multe din intrebarile ce nu am apucat sa vi le pun si ca nu am terminat atatea lucruri...
Ma doare ca nu pot sa va arat nepotica mea si ca nu puteti sa va bucurati de fericirea mea.
Ma doare si mi-e dor.
Dor de zilele senine si calde ale copilariei mele,de mesele in curte sub bota de vita,de acea masa veche de lemn care a trecut cu noi toata istoria familiei. De pepenele negru pus la rece in galeata cu apa,de magiunurile de toamna si de iarna cu ai ei nameti cat casa.
De caldura sobei si cel mai mult mi-e dor de voi.
Ce pot sa spun acum ?
Ca imi lipesc dicutiile cu tine tata si glumele mamei ?
Ca fata mea ma face fericit cum stiu ca ati dorit ?
Dar ce pot sa mai fac acum ?
Doar din cand in cand sa rasfoiesc albumele cu poze si pentru voi sa aprind o lumanare.